Lectie de batut campii

Pana acum ceva timp,traiam cu impresia ca pot fii prietena perfecta.
Sunt haioasa,spontana,sexi si toate cele necesare pentru a putea face un barbat fericit.
Sau cel putin asa credeam.
Atat in cartile pe care le citim,revistele,emisiunile la care ne uitam,chiar si in filme,cat si in viata,dam peste persoane care au "darul" asta de a te da peste cap,de a-ti schimba daca nu total,macar partial felul de a gandii.
Uneori intr-un sens bun,alteori intr-un sens rau.
Uneori prin propriul exemplu,alteori prin sfaturi directe.
Mie mi-au trebuit,nu o persoana,cii patru ca sa inteleg anumite chestii,inclusiv ca viata e atat de scurta si de firava,si ca fiecare moment merita trait,pentru ca nu va mai fii altul la fel(ia aminte broscoiule,esti unul dintre acele patru persoane)
Ideea e ca schimbarile au loc,uneori chiar si fara voia ta,tu ramanand doar un spectator al propriei metamorfoze.Iar aici ai doua optiuni:ori te lasi dus de val,te lasi transformat,ori refuzi.Depinde ce crezi tu ca este bine pentru tine.
Eu am alternat.Ba m-am lasat dusa de val,ba am ripostat.O lupta continua intre acceptarea schimbarii,si frica de nou,de neprevazut.Si stiti ce am constatat?Ca uneori schimbarea poate fii si buna,iar ripostarea nu face decat sa devina un fel de carie care te mananca,incetul cu incetul.
Si atunci,oare care e raspunsul corect,decizia corecta?
Eu mereu am considerat,ca oricare ar fii,daca in viitor se intampla sa te intrebi oare de ce ai procedat intr-un anumit fel,raspunsul e ca la momentul respectiv,tu ai considerat ca e cea mai buna solutie.
Oricum,intreaga transformare nu e completa pana nu simti tu ca e.
A mea e doar la inceput.
Pentru restul dintre voi,enjoy the ride!

Nu-i asa ca vara asta ne transforma in "pitzipoance"?

Acum serios vorbind:incepem sa fim nebune dupa bronz si tolaneala la soare,dupa culori vesele,tot felul de haine mini,unghii colorate curcubeu si multe altele.
Si pe buna dreptate spun,ca o data cu venirea verii,parca se trezeste in noi un fel de instinct animalic de a fii in trend,de a arata bine,de a fii pline de viata...
Cel putin mie,care in timpul anului nu fac exces de luciu de buze si de alte produse de make-up,care nu sunt tocmai o fashion addicted,si care foarte rar ma chinui sa ma "ferchezuiesc".
Cred ca soarele e de vina.Soarele si vremea buna.
Parca ar fii o conspiratie impotriva trendului emo!(imi vine sa rad)

Culmea norocului

Ce sansa exsista,ca intr-un oras,ca Timisoara,de sute de mii de locuitori,exact in momentul in care te gandesti la o persoana,sa te intalnesti cu ea fix in mijlocul centrului orasului,in fata Operei?
Una la cat?La un milion,miliard?
Serios imi vine sa rad....sa fie soarta?Sau doar norocul ala prostesc ce ma urmareste mereu?
Tot ce e posibil!

Adevarul este ca...da!Intr-adevar,ne place sa fim "vrajite"!

Stiti ce mi-a spus un prieten acum ceva timp?
Ca noua femeilor,ne place sa fim "vrajite".
Si chiar m-a pus pe ganduri.Oare chiar asa este?
El se plangea ca in ziua de azi,barbat fiind,este din ce in ce mai greu sa-ti gasesti "sufletul-pereche".Era de parere,ca pana asa ajungi sa cunosti cat de cat o femeie,trebuie sa dai nenumarate "lupte seculare",si ca bineinteles,trebuie sa o "vrajesti".
Si se intreba:oare cand a devenit atat de greu sa-ti gasesti pe cineva?
La inceput am fost foarte intrigata.Cum adica noua ne place sa fim vrajite?Cum isi permite sa spuna asa ceva?Ca sa ajunga la noi,evident trebuie sa dovedeasca ca merita acest privilegiu.
Si-atunci mi-am dat seama cata dreptate avea.Acum fie vorba intre noi,nu-i asa ca ne simtim foarte bine cand suntem curtate?Nu-i asa ca,oarecum,ne place sa ne jucam cu ei,barbatii,si sa-i scoatem putin de tot din minti?
Numai cand ma gandesc,imi apare un zambet,asa strengaresc,pe fata.
Adevarul e ca,da,ne place sa fim "vrajite",pentru ca asa simtim ca ne dau importanta.Ne simtim in centrul atentiei,si e un sentimen al naibii de bun.Ca sa nu mai zic,ca asa ii "testam" sa vedem de ce sunt in stare,si daca merita.
Insa,evident,ei nu trebuie sa stie asta!
Asa ca shhhtt!Ramane secretul nostru!