Forma bruta a sentimentelor

Una dintre pasiunile mele,pe langa scrisul,este fotografia.
Acestea sunt doar cateva din pozele facute de mine.
Am ales ca tema florile,pentru ca sunt de parere ca florile sunt,intr-un fel,forma bruta a sentimentelor.
Sper sa va placa!

pentru ca ...

"Te iubesc pentru ca termini frazele pe care le incep eu...
… pentru ca nu stiu cum as continua fara critica ta destructiva,
...pentru ca ar fi crunt sa nu am pe cineva care sa imi dea dureri de cap seara sau saruturi dulci dimineata.
...pentru ca si mie imi plac jocurile mintii, nu doar tie…"
...pentru ca,dupa cate mi-am dat eu seama,sufletul pereche nu e cineva care e la fel ca tine,cii cineva care iti este fix opusul,asa cum esti tu pentru mine.
...pentru ca esti,tot ceea ce eu nu am curaj sa fiu.
...pentru ca,oricat de prostesc ar suna,ma inspiri.Sa fac mai mult,sa vreau mai mult.
...pentru ca in toata dezordinea ta,reusesti sa ma ordonezi.
...pentru ca MA PUI LA PUNCT.

Si am sa continui sa te iubesc,asa in felul meu de copil...
Si-ai sa ramai in sufletul meu,chiar daca...

The wind blowed your kisses from me,
And the sea stolen my tears
The ground graved everything that supposed to be,
While my heart burns into fears.

I cannot find you,where would you be?
You left marks everywhere,but still,
Not even in ground,wind,fire or sea,
I can't see,smell,hear or feel,
What it was,is,or wll be.


I have no idea for a title for this poem.suggestions?

Ca intre poeti/Just like between poets

- Vreau sa fac dragoste cu tine!
- De ce?
- Pentru ca suntem tineri si viata e frumoasa!
- Dar tu nu stiai ca dragoste,faci doar cu cineva la care tii?Tu nu ma iubesti.
- Dar iti iubesc munca,arta.
- Nu e acelasi lucru.
- Bun.Toate poeziile sunt scrise de tine,nu?Fac parte din tine...
- Da,sunt scrise de mine,si da fac parte din mine.
- Pai vezi,iubesc ceea ce scrii,iubesc parti din tine.
- Nu e acelasi lucru,imi pare rau,dar trebuie sa te refuz.
- Bine,atunci hai sa facem dragoste prin cuvinte,asa ca intre poeti.
- Cum vine asta?
- Foarte usor,eu iti scriu cuvinte frumoase,si si tu,la randul tau,imi scrii cuvinte frumoase.
- Ca si cum tu mi-ai fii muza?
- Exact!


And no translated :)


- I want to make love to you!
- Why?
- Because we are young and life is beautiful!
- But didnt you knew that you make love only with someone you care about and love? You do not love me.
- But I love your work, art.
- It's not the same thing.
- Good.All your poems are written by you,and they are parts of you ...
- Yes, they are written by me, and yes they are parts of me.
- Well, see,I love what you write, I love parts of you.
- It's not the same thing, I'm sorry, but I must refuse.
- Well, let's make love in words, just like between poets.
- How come?
- Very easy, I write to you nice words, and you too, in return, write nice words to me.
- As if you did you are my muse?
- Exactly!






Mi-a venit pur si simplu in minte.Personajul feminin sunt eu.Personajul masculin,nu exista./It just camed into my mind.The feminin character it's me.The male character does not exists.

Star in my heart

I looked up to the sky,and i picked one star,
To look after me,to guide my steps,even if she's too far.
So every night,ever since,i was talking to her,
About anything.I knew she will be there.
But the weather changed,as the time passed away,
And the sky,slowly becamed awful grey.

"Make them go away,dear star,talk to the clouds,
tell them you have a little girl down on Earth,which shouts!"

But the star didn't cared,the clouds were still there,
And i was confused,not knowing why,what or where.
Tears of sadness rolled down on my cheek,
To my neck and then to my empty chest,
never felt so alone,or so weak,
Without understanding the purpose of this quest.

But as i was crying,my heart felt like burning,
So i tooked my shirt off,and my whole chest was shining.

Then i understood.
My star was still with me.
In my heart.

Te-am privit plecand spre zare,pana-ai devenit un punct.

Ti-am plans in brate,
de trei ori,dragul meu,
fara sa stii.

Prima data,am plans de tristete
in ziua in care mi-ai spus,
ca lumea e rea,
iar noi suntem trecatori.

A doua oara,dragul meu,
ti-am plans in brate,de fericire,
in seara in care mi-ai spus ca ma iubesti
(si plang si acum cand ma gandesc).

A treia oara,ti-am plans in brate
dragul meu,de amaraciune,
in noaptea noastra,caci era ultima.

Insa batuti de soarta suntem,dragul meu,
iar noi suntem trecatori,
(si plang si acum cand ma gandesc).

te-am privit plecand spre zare,
pana ai devenit un punct,
in noaptea noastra,caci era ultima.

Despre flori

Atatea flori cad pe mine,
si sunt multe si sunt diferite.
Dar toate au acelasi tel,
acelasi ideal,acelasi plan,
sa ma purifice pe mine,
atat cu frumusetea cat si cu inocenta lor,
si mai ales sa ma schimbe in bine.
Pentru ca ele,ele in esenta lor sunt printre
cele mai frumoase si mai bune exemple,
ca raiul poate exista si pe Pamant.

In curand....pe micile ecrane

Povesti noi :D

Lectie de batut campii

Pana acum ceva timp,traiam cu impresia ca pot fii prietena perfecta.
Sunt haioasa,spontana,sexi si toate cele necesare pentru a putea face un barbat fericit.
Sau cel putin asa credeam.
Atat in cartile pe care le citim,revistele,emisiunile la care ne uitam,chiar si in filme,cat si in viata,dam peste persoane care au "darul" asta de a te da peste cap,de a-ti schimba daca nu total,macar partial felul de a gandii.
Uneori intr-un sens bun,alteori intr-un sens rau.
Uneori prin propriul exemplu,alteori prin sfaturi directe.
Mie mi-au trebuit,nu o persoana,cii patru ca sa inteleg anumite chestii,inclusiv ca viata e atat de scurta si de firava,si ca fiecare moment merita trait,pentru ca nu va mai fii altul la fel(ia aminte broscoiule,esti unul dintre acele patru persoane)
Ideea e ca schimbarile au loc,uneori chiar si fara voia ta,tu ramanand doar un spectator al propriei metamorfoze.Iar aici ai doua optiuni:ori te lasi dus de val,te lasi transformat,ori refuzi.Depinde ce crezi tu ca este bine pentru tine.
Eu am alternat.Ba m-am lasat dusa de val,ba am ripostat.O lupta continua intre acceptarea schimbarii,si frica de nou,de neprevazut.Si stiti ce am constatat?Ca uneori schimbarea poate fii si buna,iar ripostarea nu face decat sa devina un fel de carie care te mananca,incetul cu incetul.
Si atunci,oare care e raspunsul corect,decizia corecta?
Eu mereu am considerat,ca oricare ar fii,daca in viitor se intampla sa te intrebi oare de ce ai procedat intr-un anumit fel,raspunsul e ca la momentul respectiv,tu ai considerat ca e cea mai buna solutie.
Oricum,intreaga transformare nu e completa pana nu simti tu ca e.
A mea e doar la inceput.
Pentru restul dintre voi,enjoy the ride!

Nu-i asa ca vara asta ne transforma in "pitzipoance"?

Acum serios vorbind:incepem sa fim nebune dupa bronz si tolaneala la soare,dupa culori vesele,tot felul de haine mini,unghii colorate curcubeu si multe altele.
Si pe buna dreptate spun,ca o data cu venirea verii,parca se trezeste in noi un fel de instinct animalic de a fii in trend,de a arata bine,de a fii pline de viata...
Cel putin mie,care in timpul anului nu fac exces de luciu de buze si de alte produse de make-up,care nu sunt tocmai o fashion addicted,si care foarte rar ma chinui sa ma "ferchezuiesc".
Cred ca soarele e de vina.Soarele si vremea buna.
Parca ar fii o conspiratie impotriva trendului emo!(imi vine sa rad)

Culmea norocului

Ce sansa exsista,ca intr-un oras,ca Timisoara,de sute de mii de locuitori,exact in momentul in care te gandesti la o persoana,sa te intalnesti cu ea fix in mijlocul centrului orasului,in fata Operei?
Una la cat?La un milion,miliard?
Serios imi vine sa rad....sa fie soarta?Sau doar norocul ala prostesc ce ma urmareste mereu?
Tot ce e posibil!

Adevarul este ca...da!Intr-adevar,ne place sa fim "vrajite"!

Stiti ce mi-a spus un prieten acum ceva timp?
Ca noua femeilor,ne place sa fim "vrajite".
Si chiar m-a pus pe ganduri.Oare chiar asa este?
El se plangea ca in ziua de azi,barbat fiind,este din ce in ce mai greu sa-ti gasesti "sufletul-pereche".Era de parere,ca pana asa ajungi sa cunosti cat de cat o femeie,trebuie sa dai nenumarate "lupte seculare",si ca bineinteles,trebuie sa o "vrajesti".
Si se intreba:oare cand a devenit atat de greu sa-ti gasesti pe cineva?
La inceput am fost foarte intrigata.Cum adica noua ne place sa fim vrajite?Cum isi permite sa spuna asa ceva?Ca sa ajunga la noi,evident trebuie sa dovedeasca ca merita acest privilegiu.
Si-atunci mi-am dat seama cata dreptate avea.Acum fie vorba intre noi,nu-i asa ca ne simtim foarte bine cand suntem curtate?Nu-i asa ca,oarecum,ne place sa ne jucam cu ei,barbatii,si sa-i scoatem putin de tot din minti?
Numai cand ma gandesc,imi apare un zambet,asa strengaresc,pe fata.
Adevarul e ca,da,ne place sa fim "vrajite",pentru ca asa simtim ca ne dau importanta.Ne simtim in centrul atentiei,si e un sentimen al naibii de bun.Ca sa nu mai zic,ca asa ii "testam" sa vedem de ce sunt in stare,si daca merita.
Insa,evident,ei nu trebuie sa stie asta!
Asa ca shhhtt!Ramane secretul nostru!

"Ai grija ce-ti doresti,ca s-ar putea sa se indeplineasca"

Zilele astea ma gandeam,ca o data cu maturizarea vine si acea putere absoluta de a face ce iti doreste inimioara.Iti poti permite sa-ti doresti ceva,ce inainte poate era imposibil sa obtii,iar in cazul de fata,chiar sa ai sanse mari de succes.
Da,intr-adevar,pare atat de frumos,si atat de roz,si totusi...prea destept a fost acel om care a zis "ai grija ce-ti doresti,ca s-ar putea sa se indeplineasca".Si nu,nu ma repet.
Daca stai bine sa te gandesti,avem atatea tentatii,la fiecare pas,incat nu stii pe care sa o alegi.Iar din momentul in care ti-ai ales ceva,pana la momentul in care obtii acel ceva,nu e decat o chestiune de timp si efort.Si aici intervine "problema".
Datorita varietii mari de dorinte si nevoi,nu prea alegem logic ce ne dorim.Pe moment pare cea mai buna alegere,si poate si pe parcursul timpului necesar obtinerii acelui ceva,insa nu de putine ori,constatam cu stupoare,ca nu e tocmai ce ne-am imaginat,sau ce ne-am dorit.Fie ca e vorba de un job nou,de un prieten nou,sau de o schimbare de look,mereu trebuie sa fim atenti la detalii,mereu sa cautam un "nod in papura",pentru a evita un rezultat nesatisfacator.
Exemplul personal cred ca e cel mai bun.Dupa ce am fost indragostita o perioada prea mare de timp de o persoana,intr-un final,am ajuns impreuna.Poate era inocenta varstei,sau faptul ca eram prea indragostita ca sa imi dau seama,dar dupa o perioada relativ scurta de timp,am realizat ca nu e tocmai cea mai buna alegere pentru mine.Nu,nu a fost o dezamagire in dragoste,care sa se lase cu plansete si lamentari,cii pur si simplu o constatare a nepotrivirii.Evident,urmatorul pas a fost incheierea in termeni cat mai amiabili.
Evident,exemple pot fii mai multe,insa,orice dorinta,oricat de mare ar fii ea,trebuie analizata.In fond si la urma urmei,sa te maturizezi,inseamna sa incepi sa privesti mai mult obiectiv,decat subiectiv anumite aspecte ale vietii tale.

Cu si despre vanzatoare nepoliticoase

Cred ca de nenumarate ori mi s-a intamplat sa vad ceva ce imi place si sa nu imi fie bun.
Bun,m-am obisnuit cu ideea ca nu orice mi se potriveste,ca deh,am picior mic si sunt si foarte scunda,ca sa nu mai zic ca nu am tocmai masuri de model.
Azi,am intrat un magazin,si ca orice fata ce respecta cat de cat tendintele,am cautat ceva care sa se incadreze cat de cat in ele.Si spre norocul meu,am dat peste o rochita de vara,poate putin prea lunga de mine,insa modelul era chiar dragut.O iau frumusel,o probez si incep sa constat ca nici cusaturile nu erau facute cum trebuie,nici lungimea nu era chiar atat de buna si nici materialul nu era tocmai stralucit.Nu ma intelegeti gresit,nu sunt pretentioasa,dar raportul intre pret si calitate,cam lasa de dorit.Si credeti-ma,avea un pret destul de piperat.Insa imi placea,si as fii fost in stare sa o iau,daca vanzatoarele erau mai amabile.Cand am vazut cum isi dau coate,si cum m-au mintit cu atata nonsalata,pe fata,m-am abtinut sa nu devin nepoliticoasa,le-am multumit,si dusa am fost.
Pun pariu ca multora dintre dumneavoastra vi s-a intamplat asa ceva,si nu mi se pare tocmai corect sa fim tratate asa.Imi pare rau dupa rochita,pentru ca intradevar era draguta,si nu m-ar fii deranjat sa o repar,pentru ca nu avea defecte foarte mari,dar imi pare si mai rau pentru vanzatoare deoarece,datorita atitudinii lor,nu vor avea decat de pierdut.Si-atunci,nu pot sa nu ma intreb:sa-mi mai bat capul sa depun o plangere la conducerea magazinului?

Oare nu ne grabim prea repede sa ne maturizam?

Mai nou,cand esti tanar,teribilismul e la el acasa.
Plecarile nocturne de acasa fara stire parintilor,chiuluri de zile intregi,fuga de acasa pentru a merge cu "gasca" intr-o excursie,toate par atat de normale.
De la sexul cu diferiti parteneri,la diferite metode de a te "simtii bine",totul pare atat de firesc la acel moment incat tindem sa ignoram pericolele ce sunt la doar un pas in urma noastra.
Cand esti tanar,nu prea poti spune ca ai griji prea mari,singurul punct de reper al vietii de adolescent fiind distractia.Bineinteles si scoala,dar sa fim seriosi.La un moment dat,scoala devine numai un loc in care te intalnesti cu prietenii,petreci putin timp,dupa care te intorci acasa.
Insa dupa ce trecem de aceasta perioada,si dupa ce viata ne arata ca lumea nu e un loc chiar atat de primitor...ne maturizam.Daca ai noroc,ai parte de o maturizare normala,frumoasa chiar.Dar oare,dupa o adolescenta teribilista,oare nu toate acele lucruri teribiliste au fost un propulsor spre o maturizare prematura?Care totusi,intr-o oarecare masura,nu e un lucru chiar atat de bun...
Lasam prea multe in urma,iar in graba asta spre "absolut" uitam cum mai e sa fim copii,adolescenti.Si evident uitam sa traim ca atare.
Daca se nimereste un adolescent pe blogul meu,un singur sfat am sa-i dau: distreaza-te dragule,distreaza-te cat poti de mult,dar distreaza-te conform varstei pe care o ai!
Crede-ma,stiu din proprie experienta.

Oare comunicarea in relatiile noastre,e pe cale de disparitie?

Banuiesc ca majoritatea va aflati intr-o relatie,relativ serioasa,relativ stabila.
Dupa cate am invatat,de-a lungul vietii,de la tv,de prin povesti,de la parinti,o relatie in mare parte se bazeaza pe comunicare.Se spune ca ajungi sa stii inevitabil aproape totul despre celalalt:ce slabiciuni are,ce vise,cu cate lingurite de zahar isi bea cafeaua,si viceversa.Printre multe altele,relatiile ar trebuii sa contina si incredere:incredere ca persoana respectiva nu te va ranii,increderea ca va fii langa tine la greu,etc.Pentru ca in mod normal,noi oamenii,suntem fiinte sociabile.Dar pana unde poate ajunge sociabilitatea noastra?Oare suntem atat de orbiti de frica de singuratate,incat nu mai tinem cont ca putem devenii vulnerabili?
Si totusi,dupa atatea secole de evolutie,intr-o lume in care comunicarea e totul,si avem nenumarate metode de a comunica,cum se face ca intr-o relatie,apar probleme de comunicare?Ce s-a intamplat cu acea libertate de a vorbii?Sau este totul doar o fatada,pentru a ascunde ca de fapt,cu cat evolueaza metodele de comunicare,cu atat ne inchidem mai mult in noi?Si totul tinde sa devina un cerc vicios tocmai pentru ca aceste metode de comunicare evolueaza datorita nevoii noastre de a comunica.Sau e doar acea frica de a nu devenii vulnerabili?Pe care la un moment dat,ajungem totusi sa o constientizam.Iar cand asta se intampla...parca si increderea tinde sa dispara.Daca nu a disparut deja.
Astept pareri :)

Sa facem cunostiinta!

Eu sunt eu.Iar eu sunt o fata,ce incetul cu incetul devine femeie,iar intreg blogul se va invartii in jurul acestei idei:maturizarea!

Eu,sunt Caroline!
Incantata de cunostiinta!