marți, 20 iulie 2010

Lectie de batut campii

Pana acum ceva timp,traiam cu impresia ca pot fii prietena perfecta.
Sunt haioasa,spontana,sexi si toate cele necesare pentru a putea face un barbat fericit.
Sau cel putin asa credeam.
Atat in cartile pe care le citim,revistele,emisiunile la care ne uitam,chiar si in filme,cat si in viata,dam peste persoane care au "darul" asta de a te da peste cap,de a-ti schimba daca nu total,macar partial felul de a gandii.
Uneori intr-un sens bun,alteori intr-un sens rau.
Uneori prin propriul exemplu,alteori prin sfaturi directe.
Mie mi-au trebuit,nu o persoana,cii patru ca sa inteleg anumite chestii,inclusiv ca viata e atat de scurta si de firava,si ca fiecare moment merita trait,pentru ca nu va mai fii altul la fel(ia aminte broscoiule,esti unul dintre acele patru persoane)
Ideea e ca schimbarile au loc,uneori chiar si fara voia ta,tu ramanand doar un spectator al propriei metamorfoze.Iar aici ai doua optiuni:ori te lasi dus de val,te lasi transformat,ori refuzi.Depinde ce crezi tu ca este bine pentru tine.
Eu am alternat.Ba m-am lasat dusa de val,ba am ripostat.O lupta continua intre acceptarea schimbarii,si frica de nou,de neprevazut.Si stiti ce am constatat?Ca uneori schimbarea poate fii si buna,iar ripostarea nu face decat sa devina un fel de carie care te mananca,incetul cu incetul.
Si atunci,oare care e raspunsul corect,decizia corecta?
Eu mereu am considerat,ca oricare ar fii,daca in viitor se intampla sa te intrebi oare de ce ai procedat intr-un anumit fel,raspunsul e ca la momentul respectiv,tu ai considerat ca e cea mai buna solutie.
Oricum,intreaga transformare nu e completa pana nu simti tu ca e.
A mea e doar la inceput.
Pentru restul dintre voi,enjoy the ride!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu